Dark thoughts of a bright man

Ehehehe, it’s Christmas time! Ca să ne integrăm cu toţii în atmosfera de Crăciun, eu şi omuleţii din South Park vă propun un concert Eric Cartman pentru toate vârstele, rasele… pentru toţi heterosexualii şi nu numai. Enjoy!

[ download song ]

Merry Xmas, bitches!

Abia acum, când m-am hotărât să iau şi eu o vacanţă de câteva săptămâni, mi-am dat seama că e luna decembrie, luna cadourilor. Toate magazinele sunt pline de indivizi care îşi fac proviziile pentru sărbătorile de iarnă. Mall-urile dau pe afară de copii, bătrâni şi tot felul de oameni, gata să se pună în pielea lui Moş Crăciun şi să cumpere câte ceva pentru cei dragi.

Mi-am zis şi eu că e timpul să ies câteva ore în magazine, să văd ce mai e nou. Am nişte “caşcaval” de cheltuit pentru cadouri, haine, condoms and stuff.

Deşi Crăciunul e aproape, I can’t feel it. Încă nu am reuşit să gust acea atmosferă magică specifică sărbătorilor. Mâine voi împodobi, probabil, bradul, voi face ceva curăţenie pe aici, că e un dezastru total.

Eh, revin cu un post să vă arăt ce-am cumpărat. ^_^

Da… De băgat la bibilică: Nu vă uitaţi la p0rn în Winamp cu plug-in-ul pentru Y!M pornit.

Specimenul de azi, un anume Co$min (ce vă uitaţi urât? nu eu l-am botezat) de prin lista mea de Y!M, a rămas singurel pe-acăsucă şi s-a gândit să-şi frece puţin mădularul cât timp mă-sa îşi munceşte oasele pe centură. Da, dar când trebuie s-o faci, o faci. Uiţi de tot, bagi un .avi cu un pornoşag în the-media-player-of-choice şi dă-i să meargă… şi dă-i, şi dă-i!!! Băăă tovarăşe, te vede pisica din tavaaan, colegele de pe messenger cum te uiţi la aşa cevaaa. Să-ţi fie ruşine, partidul te vrea virgin!

LE: Hiii! Bate cineva la uşă! Ia să bag eu repede altceva să nu mă prindă… Nişte Hruşcă e bine, heh…

Bine, nene! Cu pornetul te-am înţeles… Dar cu ce-a greşt bietul Hruşcă?

Anyway, să lăsăm imaginile să vorbească.

Motto: “Aici sunt eu, tu eşti acolo… Mai bine lasă”

Am primit recent câteva comment-uri gen “Cine e ăsta? Ce vrea de la noi? Ăsta e nebun, frate!”.

Bă, şi iaca am s-o răspund şi pe asta. Sunt… Dar stai. Ce contează cine sunt? Ce contează unde sunt?

Eu exist, sunt prezent, sunt o persoană. Scriu, citesc, beau, fumez. Simt că exist. Cine mă opreşte să exist? Voi? — În niciun caz. Am atâtea să vă spun…

*rupe pagina*

Nu, ceva nu e bine. Am pornit din camera alăturată cu o inspiraţie imensă şi cu gândul că am să scriu ceva citibil pe blog-ul ăsta. Decum m-am aşezat lângă birou, totul s-a risipit. Muza m-a părăsit. Nu o condamn. Merit asta. Sunt un om mizerabil… Nimeni nu mă poate accepta aşa cum sunt, la valoarea adevărată… Totul se pierde… S-a terminat acum. Gata, mă scutur de praf, îmi lustruiesc chelia şi mă pun înapoi pe lucru…

Ceea ce este ciudat e că minunata materie cenuşie debitează idei când mă aştept eu mai puţin. Când încep să mă concentrez, totul devine înceţosat… Poate sunt eu prea savant, poate ar trebui să mai las raţiunea deoparte şi să las cuvintele să vină de la sine.

Şi până la urmă, cititorule, de ce stai tu oare în faţa unor licurici catodici (sau a unui LCD, după caz)? De ce mă citeşti? De ce încerci să mă înţelegi? Nu mă vei înţelege niciodată, oricât ai vrea. Nu poţi. Nu vei reuşi. Nu încerca… Îţi voi arăta puţin din toate — la momentul potrivit — şi atunci vei înţelege.

Acum ceva timp am postat Daft Hands, o chestie drăguţă, dar care necesită mult antrenament.

De data asta, două franţuzoaice sexy americance s-au gândit să ducă “tradiţia” mai departe. So, here you go. The one-and-only Daft Bodies:

Da, mă. Ăsta e blog-ul meu. Da, al meu. Al lui NoSignal himself. Blog-ul ăsta e un mare căcat, şi voi ştiţi asta. Probabil că nu vă pasă… Nici mie. De ce? Nu ştiu.

De ce am absentat? Păi, simplu. Am avut nevoie de o perioadă de reculegere, să-mi adun dinţii de pe jos.

Blog-ul ăsta va fii, de-acum înainte (să sperăm) doar pe limba voastră, bă idioţilor. Ce? Nu vă place că sunteţi idioţi? Errr…

Anyway, am revenit. Pe bune. Şi sunt gata de blogging. Content-ul ce l-am scris până acum va rămâne unde este. De ce? Va fii punctul meu de reper. Nu voi uita niciodată de la ce am pornit. Şi…

… acum, dragii mei, vă provoc să puneţi blog-ul ăsta la bookmarks, pentru că situaţia e gravidă (şi prezintă umflături). Am început să fac burtică, beau 2 (doi) litri de Coke pe zi, mi-am luat liber de la şef…

Wooo, somebody stop me!