Dark thoughts of a bright man

Ştiu că un blogger serios nu ar trebui să scrie chestia asta pe blog, dar azi-dimineaţă am observat (via Google Toolbar) că PageRank-ul acestui blog a crescut de la PR1 la… well… PR2. Pentru mine — motiv de sărbătoare; pentru voi — durere-n cot. Ha!

De ce? De ce eu? De ce 666 de mesaje necitite? De ce sâmbătă? De ce Gmail? Încă şase spam-uri… haide măi!

Cu ocazia zilei îndrăgostiţilor, vă urez să aveţi cele mai dulci momente alături de persoanele voastre iubite şi fie ca această zi de cacao să fie ultima care mă deranjează. Cadouri, pupici, love… Bleah.

Oricum, am făcut o ediţie specială a template-ului pentru ziua de azi. Have fun… and (make) love.

Holy fucking shit-eating poopmaster.  Asta îmi aduce aminte de episodul ăla din South Park, când au învăţat să se cace toţi pe gură.

No, dudes. This is definitely not normal.  Red Hot Catholic Love, of course.

Iată că, după ce şi-a făcut apariţia pe scena jegoasă a hip-hop-ului românesc în 2007, Cumicu lansează azi 10.02.2008, odată cu un nou website, albumul intitulat oareşcum poetic “În dulcele stil clasic”. Probabil aţi mai auzit de acest Cumic , din trupa Replica, dar asta e altă poveste.

“În dulcele stil clasic” este un progres major de la vechiul album, prezentând instrumentale mai hardcore şi rime la fel de bine plasate. O să auziţi multe instrumente şi sample-uri de orchestră, de pian, chitară, vioară şi altele. Albumul nu are o temă bine definită, atingând mai multe subiecte can-can din lumea oraşului, dar se observă că accentul e pus pe calitate şi stil.

Albumul conţine nu mai puţin de 28 de piese, incluzând Intro-ul, Outro-ul şi Skit-urile. Eu sunt 100% impresionat de material, fiind o surpriză extrem de plăcută pentru urechile mele, şi pot spune cu mâna pe inimă că am ascultat cam tot ce se putea asculta din sfera această muzicală.

Cumicu are un stil lipsit de pupincurism, direct şi miserupist, uneori melancolic. Omul ştie unde să lovească.

Eu vă las albumul la download (nu, nu e warez, îl găsiţi şi pe site) şi după o audiţie atentă, vă aştept să daţi cu părerea. Big up Cluj, big up Cumicu!

Download Cumicu — În dulcele stil clasic (2008) (direct)
Download Cumicu — În dulcele stil clasic (2008) (torrent)

Ia-c-aşea v-am adusî aşilea şeli dooâ episoadi din ghini-cunoăscutul sărial “Budăi Beer”. Don’t worry, grab a Budăi.

Shi faaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa…

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa…

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaashi?

Da, deci se vede clar că infractorul, vandalizatorul de bloage mi-a tras-o. Să moară… împuşcat.

Via Piry.

Ca să încep acest post filosofic într-un mod şi mai filosofic… Iată unul dintre citatele care m-au marcat în viaţa de zi cu zi:

“I still live, I still think: I still have to live, for I still have to think.” — Nietzsche

Umanitatea a fost înzestrată cu acest dar, cu această capacitate, de a gândi. A gândi înseamnă să trăieşti, să conştientizezi mediul înconjurător şi fiinţele vii. Oamenii gândesc pentru a-şi răspunde la întrebări, dar este raţiunea gândire? Ei bine, raţiunea presupune şi alte zestre omeneşti, care nu depind de intelect, şi anume, instinctele. Instinctele sunt ca nişte tipare, reflexe, whatever… care ne ajută să reacţionăm rapid. De fapt, ceea ce se întâmplă este că, maşina noastră centrală, creierul, analizează foarte rapid situaţiile care necesită instincte şi face legăturile cu aceste “mici tipare”, numite instincte.

Câţi dintre voi încă mai gândiţi?

Eh, am văzut că a apărut noua versiune a theme-ului Freshy, adică versiunea a doua şi m-am gândit s-o pun şi eu.

Tema se poate configura foarte uşor (cu ajutorul plug-in-ului Customize, găsit pe acelaşi site, dar are şi un număr de design-uri CSS predefinite incluse in pachet. Tema aduce îmbunătăţiri substanţiale faţă de vechea versiune, având o funcţionalitate mult îmbunătăţită.

Franţuzul ăsta (Jide) a facut o treaba bună. Aplauze vă rog!

O să revin cu mai multe detalii mai încolo… Până atunci…

Freshy 2 Download
Customize plugin Download

I

Mii de steluţe argintii luau fiinţă sub aceşti bocanci grei, pe care am vrut să-i lansez pe orbită de multă vreme. Lumina chioară, cocoţată pe nişte stâlpi de-a lungul potecii îmi călăuzea paşii către locul cel mai călduros posibil: acasă.

[…]

Cineva mi-a simţit mersul greoi. Observat, vânat, luat în vizor… mă simţeam ca într-un bol de sticlă, […]. Din nimic în nimic… Din ceva pentru ceva.

II

Plânge. Pot s-o aud. Mă priveşte şi mă plânge, de parcă nu aş fi şezut acum două ceasuri în braţele ei fierbinţi, parcă sfinţite. Mă vânează cu privirea. Ochii ei îmi spun că nu mă recunoaşte. M-am apropiat. Ea continua să privească, de după ochiul de geam înfumurat, indulgent, iertându-mi mersul haotic cu verdele aprins din privirea-i deşartă. La fiecare pas de-al meu, inima ei creştea direct proporţional. Parcă călcam pe corpul ei fraged, distrugând ultima firimitruă de frumuseţe. Îi simţeam durerea. Voia să urle, leoaica… prin mine.

Un răget surd a reconstituit oraşul pierdut din imensitatea sufletului meu. Ştiam că este ea. Lumina ochilor ei nu m-a orbit, şi mi-a îngăduit să văd adevărul. Mă controla cu uşurinţă, mişcându-şi degeţelele pe propriul ei corp; cu îndemânarea unei pianiste, îşi număra coastele. Trăgea de sfori, eu mă lăsam tras… “Mai vreau… cântă-mi ceva. Încă puţin…”. Mă manipula cu atâta uşurinţă… Iar eu… Eu, un voodoo paralizat în marea de sunete şi lumini… Sufletul ei căuta reîntregirea, reuniunea. Nu era înfometată, era doar o exploratoare ostenită pe tărâmul lui Harap Alb, un ion negativ, levitând spontan ici-colo.

Şi m-a găsit, pe mine, sufletul pierdut, piesa de puzzle uitată sub pat. O fuziune perfectă, cu un singur rezultat. 1. Suntem unul. Singularitatea absolută, antipluralul… Eram 2 în 1.

Va urma…