Dark thoughts of a bright man

Alex: Ţine unpic paharele, până desfac…

[…]

Eu: Bă, ce roşie-i Cola…

Alex (se opreşte din turnat…): Tuz’… Ăsta-i vin!

• Alex are blogz0r. Click.

După câteva săptămâni pline se sentimente de-a caii, amărăciune, suferinţă, depresie care dădeau sentimentul ăla hollow life, acum sunt plin, din nou. Plin de mine, la fel ca totdeauna. Dau pe afară de plin ce sunt. De ce nu? Aşa simt că trăiesc. Kneel before thy, bă. I am back. Sunt din nou fără semnal.

Sunt un om nou. Nu mă întrebaţi de ce şi cum am făcut-o, dar revelaţiile vin atunci când le cauţi mai puţin, so… ask for it.

În primul rând, vreau să vă mulţumesc tuturor celor care şi-au băgat tot rahatul în viaţa mea, care mi-au terfelit egoul prin cel mai urât mirositor jeg de pe planetă, manelarilor, şi prietenilor aşa-zişi, pretendenţilor (mânca-v-aş pe toţi cu fulgi cu tot), celor care se uită la mine ca la panoramă, prietenului meu imaginar Grigoraş (salut 6r!6, j00 1337 hampster) şi nu în ultimul rând, ţie.

Surprins? Surprins că vorbesc de tine? Ştiu mai multe decât dumneata, fecioraş. Ştiu cum eşti, că doar toţi sunteţi la fel. Unul şi acelaşi: The Others.

Jesus rocks. Sau, nu… Jesus r0×0rz. Paşteţi fericiţi, you hornless cows. Un ou, doo oo…